Alegerea modului de fixare se face in functie de greutatea obiectului, structura plafonului si de rezistenta materialului care trebuie gaurit. Exista diferite tipuri de plafoane pentru care trebuie folosita o modalitate specifica, material si tehnici adaptate. Pentru a preveni eventuale accidente este necesar ca un prealabil sa se faca un test de gaurire si eventual rezistenta adaptate greutatii obiectului suspendat. Nu vreti sa va treziti cu o lustra montata de dvs ca o sa cada chiar pe masa din sufrageriei in timp ce stati linistit cu familia in jurul acesteia. Desi putin probabile atunci cand realizati montajul, daca acesta se face incorrect puteti avea probleme. Exista situatii speciale cand de exemplu vreti sa suspendati un sac de box sau un pat – daca materialul suport nu rezista la greuti considerabile mai bine nu va asumati astfel de riscuri si renuntati la montaj sau asigurati o structura de rezistenta suplimentara.

Pentru a testa rezistenta materialului din care este realizat plafonul, utilizati o masina de gaurit si un burghiu de 4-5 mm diametru, cu care executati o gaura adanca de 3-4 cm in locul in care doriti sa realizati viitoare fixare. Aschiile/ materialul rezultat in urma gauririi va vor oferi indicatii asupra naturii si rezistentei materialului. Ar fi bine sa utilizati un burghiu bine ascutit si neuzat.

Plafoanele vechi - Daca rezistenta este minima si gaura se faramiteaza in jurul burghiului atunci suportul este de o calitate slaba. Daca treceti 1 cm dupa care intampinati o resteta deosebita este posibil sa nimeriti armatura din fier. Daca din gaura curge rumegus inseamna ca azi dat de o grinda de lemn.

Plafonul de rigips va elimina un praf alb iar rezistenta la gaurire va fi minima. Daca dupa gaurirea rigipsului intampinati o rezistenta mai mare nu insistati cu burghiul de beton si inlocuiti-l cu unul de metal deoarece ati nimerit in profilul metallic cae sustine tavanul de rigips. Diblurile utilizate sunt special de tip molie sau dibluri metalice care au o floare ce se desface la infiletare(deasupra rigipsului).

Plafoane de umplutura – gaurirea se desfasoara initial fara dificultati dupa care se intampina o rezistenta medie iar din gaura cade un praf grei de ipsos sau rosu amestecat cu ipsos. Asta denota ca ati gaurit umplutura de zidarie dintre grinzi, din ipsos sau teracota. Daca peretele are goluri interioare alegeti un carlig cu arc de blocare dar suportul de acoperire trebuie sa fie sufficient de solid. Daca prin gaurire dati de goluri successive dar de dimensiuni mici mai bine folositi un diblu universal.

Plafoanele de beton – In general aceste plafoane sunt de forma unei placi de beton monobloc sau sub forma de zidarie aplicata pe grinzi de beton armat – doua tehnici care implica material fff dure. Din acest motiv aceste tipuri de plafoane necesita o masina de gaurit cu percutie(sau ciocan rotopercutor) de putere corespunzatoare si burghie bine ascutite. Se pot folosi dibluri universal sau dibluri metalice.

Daca nu aveti incredere in fixare, in special in tavanele de umplutura si daca fixati obiecte mai grele asa cum sunt lustrele sau candelabrele cel mai bine este sa faceti o fixare dubla adica sa gauriti complet tavanul, sa treceti un lant, surub ca si suport de prindere sis a montati o grinda in pod care sa se sprijine pe ceva solid – cele mai aprobiate grinzi stanga/dreapta.